ARENÁR s. m. (ant.) gladiator care lupta în arenă. (< lat. arenarius) Vezi definitia »

cioltár, cioltáre, s.n. (înv. și fam.) 1. pătură înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa; abai, harșá, șabracă, ilânci, țol, valtrap. 2. covor țărănesc de perete; scoarță, chilim. 3. scurteică, cațaveică, scurtă. Vezi definitia »

turchinár, turchinári, s.m. (reg.) furcă de strâns fânul în stoguri; țăpoi. Vezi definitia »

PAR adj. (Mat.; despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu doi. ♦ (Despre funcții) Care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. [< lat. par]. Vezi definitia »

ARHÁR s. m. ovină sălbatică din Asia Centrală, cu coada lungă. (< engl. arhar) Vezi definitia »