rostár, rostáre, s.n. (reg.) 1. unealtă de rostuit pânza. 2. cui mic al rotarului. Vezi definitia »

ONORÁR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire]. Vezi definitia »

pușcár, pușcári, s.m. (înv.) 1. pușcaș. 2. sfărâmare a rocilor cu un exploziv. Vezi definitia »

LATIFUNDIÁR, -Ă s. m. f. proprietar al unui latifundiu. ◊ mare moșier; mare bogătaș. (< fr. latifondiaire) Vezi definitia »

a da pușcăria-n particular expr. (deț.) a se comporta după bunul plac, a nu respecta regulamentele. Vezi definitia »