zeámă (-émi), s. f. – 1. Suc, must. – 2. SUpă, fiertură. – Var. zamă. Mr. dzamă. Gr. ζέμα, uneori prin intermediul unui lat. *zĕma (Tiktin; Graur, Rom., LVI, 109; Ivănescu, BF, VI, 102; Rohlfs, EWUG, 732; Rosetti, II, 69). – Der. zemîrcă, s. f. (poșircă, apă chioară), var. zămîrcă, zămurcă; zemos (var. zămos), adj. (cu zeamă); zămos, s. m. (Mold., pepene galben). Din rom. provine rut. dzema, dzjama (Candrea, Elemente, 403). Vezi definitia »

SALMONELÓZĂ s. f. boală infecțioasă provocată de salmonelă la animale și păsări, transmisibilă și omului, putând provoca accidente intestinale sau abortive; paratifoză. (< fr. salmonellose) Vezi definitia »

PELVICELULÍTĂ s. f. inflamație a țesutului celular al bazinului (6). (< fr. pelvicellulite) Vezi definitia »

BUTADIENĂ (‹ fr. {i}) s. f. Substanță chimică (p. f. -4,75ºC) din clasa hidrocarburilor aciclice nesaturate, cu două duble legături conjugate; este un gaz incolor, insolubil în apă, obținut din butan, din fracția butan-butene, din alcool etilic și din acetilenă; se întrebuințează în sinteze organice, la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. Vezi definitia »

FLORESCÉNȚĂ s. f. efectul acțiunii de a înflori; proprietate a unei plante de a se menține înflorită. ◊ înflorire masivă. (< germ. Florenszenz) Vezi definitia »