BAN² (‹ scr.) s. m. 1. (Din sec. 10, la slavii de sud) Titlu purtat de unii demnitari cu atribuții politice, administrative, judiciare și militare. 2. (În sec. 13-16, în Ungaria) Dregător regal, conducător al unor regiuni de graniță. 3. (În ev. med. în Țara Românească) Reprezentant al domnului în Oltenia; de la sfîrșitul sec. 15 pînă în 1831 (și în forma de mare ban), a fost primul demnitar, după domn, în ierarhia dregătorilor. Vreme îndelungată bănia a fost apanajul familiei Craioveștilor. 4. (Din sec. 17, în Moldova) Dregător domnesc. 5. Persoană care avea acest titlu. Vezi definitia »

cotoșmán, cotoșmáni, s.m. (pop.) 1. cotoi, motan, motoc, mârtan. 2. bucată mare, codru, bulz, urs. Vezi definitia »

CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban. Vezi definitia »

TRANSILVĂNEÁN, -Ă, transilvăneni, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Transilvaniei sau care este originară de acolo; ardelean. 2. Adj. Care aparține Transilvaniei sau populației ei, privitor la Transilvania sau la populația ei; ardelean, ardelenesc, transilvan. – Transilvania (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

BORCÁN, borcane, s. n. Vas (de sticlă, de formă cilindrică) fără toartă, larg la gură, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Bg. burkan. Vezi definitia »