Definita cuvantului vargădeaur
várgă-de-áur (plantă), s. f., g.-d. art. vérgii-de-áur; pl. vérgi-de-áur

Sursa: DOOM 2
Cuvinte ce rimeaza cu vargădeaur
TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Turcism înv.) 1. Masă pătrată, acoperită cu covoare, sub care se așeza un vas cu mangal pentru a încălzi pe cel ce ședea. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandır). Vezi definitia »
TAMBÚR s.n. 1. Piesă în formă de cilindru gol, folosită în diferite scopuri în tehnică. ◊ Tambur gradat = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat prevăzută cu gradații la unul dintre capete. 2. (Arhit.) Bloc de piatră care formează elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasică. 3. Vestibul construit la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uși. ♦ Porțiunea prismatică sau cilindrică, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care mărginesc un spațiu boltit. ♦ Spațiu în care se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi. 4. (Tehn.) Tobă. [Pl. -re, -ruri. / < fr. tambour, it. tamburo]. Vezi definitia »
síngur (-ră), adj.1. Solitar, neînsoțit. – 2. Unic. – 3. Același. – 4. (Adv.) Numai, doar. Var. înv. singur. Mr., megl. singur. Lat. sĭngŭlus (Pușcariu 1596; REW 7945), cf. vegl. sanglo, calabr. siengro, campid. singra, v. fr. sangle, prov., cat. sengles, sp., port. sendos, gal. senllo.Der. singurătate, s. f. (izolare); singuratic (var. singuratec), adj. (solitar, izolat, retras, separat); (în)singura, vb. (a se izola); singurit, adj. (rar, solitar). Poate din rom. provine ngr. σέγγρα „celibatară” (Meyer, Neugr. St., II, 78). Vezi definitia »
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. Vezi definitia »
máscur (máscuri), s. m. – Porc castrat. – Mr., megl. mascur „masculin”. Lat. mascŭlus (Pușcariu 1044; Candrea-Dens., 1049; REW 5392), cf. alb. maškul „dop” (Meyer 262; Philippide, II, 647), it. maschio, prov., v. fr. mascle (› fr. mâle), sp. macho. E dubletul lui mascul, s. m., din lat. masculus, sec. XIX, der. masculin, adj., din fr. masculin.Der. măscuroaie, s. f. (scroafă). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z