chentuc, chentucuri s. n. (dim.) v. chentan. Vezi definitia »

BUC², (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk. Vezi definitia »

LACTODÚC, lactoducuri, s. n. Conductă specială pentru transportul laptelui. – Din fr. lactoduc. Vezi definitia »

DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci. – Danci + suf. -uc. Vezi definitia »

MUȘTIÚC s.n. 1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. Piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. [< germ. Mundstück]. Vezi definitia »