Definita cuvantului tabernacul
TABERNÁCUL, tabernacule, s. n. 1. Cort portativ, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tabernacul
VENTRÍCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii sau cavitățile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter – pântece]. Vezi definitia »
TENTÁCUL s. n. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil și de mișcare. (< fr. tentacule, lat. tentaculum) Vezi definitia »
a fierbe mălaiul expr. a-și cheltui banii. Vezi definitia »
însul (în într-însul, dintr-însul, printr-însul) pr. m., pl. înșii; f. însa, pl. însele Vezi definitia »
a împușca francul expr. 1. a-și cîștiga existența cu greu. 2. a fi mereu în criză de bani. Vezi definitia »