naméstnic¹, naméstnici, s.m. (înv.) locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească); mandatar. Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă I. adj. 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică. 2. care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. II. s. f. 1. (ant.) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. 2. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr. 3. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. 4. procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor. (< fr. dialectique, lat. dialecticus) Vezi definitia »

TÚLNIC², -Ă, tulnici, -ce, adj. Cu capul tulburat; zăpăcit, năuc. Vezi definitia »

ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. Vezi definitia »

FOTOGÉNIC, -Ă adj. 1. referitor la efectele chimice ale luminii. 2. care impresionează bine placa fotografică; (despre oameni) care poate fi reprodus în mod avantajos în fotografie sau în film. (< fr. photogénique) Vezi definitia »