HI² interj. V. hă. Vezi definitia »

pravalíchi, pravalíchiuri, s.n. (reg.) 1. dojană, mustrare. 2. ceartă, sfadă. Vezi definitia »

OCHͲ, ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ținta, a ținti. ♦ Tranz. A ținti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ținta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită intenție; a(-și) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a și-l însuși sau a se folosi de el); a-și fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistență, cu atenție, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zări, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg., despre întinderi acoperite de zăpadă) A face din loc în loc pete, ochiuri (negre sau de verdeață) prin topirea zăpezii. – Din ochi¹. Vezi definitia »

MUȘCHI¹, mușchi, s. m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veșnic verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane; (și la sg.) plantă din această clasă. ♦ Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (din musculus). Vezi definitia »

UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (1). ◊ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus). Vezi definitia »