ciobácă (-ắci), s. f. – Luntre scobită dintr-un trunchi de copac. Mag. csobák, rut. čobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeași rădăcină (sl. čbanĭ) mag. csobány, de unde rom. cioban, s. n. „vas de lemn”, și sb. čobanija, de unde rom. ciobănie, s. f. (Trans., vas de lemn), pronunțat ciobăñe. Cf. ciovei. Vezi definitia »

ALBASPÍNĂ s.f. Arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele și cu fructe comestibile, cultivat ca plantă ornamentală; (pop.) Păducel. [Pl. -ne. / < lat. alba spina, cf. it. albaspina]. Vezi definitia »

PESÁDĂ s. f. mișcare a calului în ridicarea pe picioarele de dinapoi. (< fr. pesade) Vezi definitia »

STIBÍNĂ s.f. Sulfură naturală de stibiu. [< fr. stibine]. Vezi definitia »

TIMPANÍTĂ s. f. balonare a abdomenului datorată acumulării de gaze în intestine; timpanism (1), meteorism. (< fr. tympanite) Vezi definitia »