Definita cuvantului atmosferă
ATMOSFÉRĂ, (II) atmosfere, s. f. I. 1. Înveliș gazos care înconjură pământul; aerul pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. 2. Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. ◊ Expr. A face atmosferă = a crea o anumită stare de spirit în legătură cu o persoană, cu un scop urmărit etc. II. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Fr. atmosphère (< gr.).

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu atmosferă
BALÁDĂ s.f. 1. Poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și recita. ♦ Poezie epică cu subiect simplu, care relatează o întâmplare, de obicei eroică, sau o legendă; cântec bătrânesc. 2. Compoziție muzicală cu caracter narativ pentru voce sau pentru instrumente. [< fr. ballade, cf. lat. ballare – a dansa]. Vezi definitia »
TĂFẤLCĂ, tăfâlci, s. f. (Reg.) Traistă, săculeț. – Et. nec. Vezi definitia »
LENTÍLĂ s. f. 1. piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase. ♦ ~ electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți, care poate modifica traiectoriile electronilor; o ~ de contact = lentilă din materie plastică, ce se aplică direct pe globul ocular pentru corectarea vederii. 2. inel metalic de legătură între două țevi de metal, sau între o țeavă și un perete de metal. 3. lupă. 4. incluziune în sol de forma unei lentile (1). (< fr. lentille) Vezi definitia »
NÓNĂ2, none, s. f. Prestație față de stăpânul feudal, care reprezenta a noua parte din produsele obținute de țăran. – Din lat. nona. Vezi definitia »
FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ (În expr.; fam.) A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z