MONOCROMATÓR, monocromatoare, s. n. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din fr. monochromateur. Vezi definitia »

ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – A + tot + cunoscător. Vezi definitia »

TENÓR s. m. 1. vocea bărbătească cu registrul cel mai înalt; cântăreț cu o astfel de voce. ◊ (p. ext.) instrument de suflat cu registru corespunzător vocii unui tenor. 2. (în muzica polifonică) voce între alto și bas. 3. (acc. ténor) melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (sec. XII-XVI). (< fr. ténor, it. tenore) Vezi definitia »

JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor. Vezi definitia »

NITRIFICATÓR, -OÁRE adj. Care produce o nitrificare. [< fr. nitrificateur]. Vezi definitia »