DISLOCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație. ♦ Ruptură produsă în scoarța terestră de către forțele tectonice, prezentând o deplasare a elementelor geologice respective. ♦ Separare a doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant. [< disloca]. Vezi definitia »

DEPOLARIZÁRE, depolarizări, s. f. Acțiunea de a depolariza și rezultatul ei. – V. depolariza. Vezi definitia »

ÎNTREPRÍNDERE s. f. 1. acțiune pornită din inițiativă personală; rezultat al unei activități. 2. unitate economică de producție, de construcții, prestări de servicii sau de comerț. (< întreprinde) Vezi definitia »

FAVOÁRE s.f. Avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ Afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. [Pron. -voa-, gen. -orii, var. favor s.n. / cf. fr. faveur, rus. favori, it. favore, lat. favor]. Vezi definitia »

NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Ne- + mulțumire. Vezi definitia »