bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793. Vezi definitia »

ELÍPSĂ s. f. 1. curbă loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă. 2. omisiune din vorbire, ori din scriere a unor cuvinte sau chiar propoziții care se subînțeleg. 3. figură de stil constând în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru mai multă expresivitate. (< fr. ellipse) Vezi definitia »

GESTÓZĂ s. f. ansamblul manifestărilor patologice care apar în timpul unei sarcini; disgravidie. (< germ. Gestose) Vezi definitia »

socotitúră s.f. (înv.) închisoare. Vezi definitia »

porcăríță, porcăríțe, s.f. (reg.) 1. femeie care păzește și îngrijește porcii; porcăreasă. 2. soția porcarului. Vezi definitia »