BÓLUS s.n. Argilă fină, folosită ca diluant solid. [< germ. Bolus]. Vezi definitia »

FÓCUS s.n. 1. Bacterii, localizate cel mai adesea în gură și faringe, care răspândesc în sânge focare de infecție. 2. Focar, la lentile și oglinzi. [Cf. germ. Fokus, fr. focus]. Vezi definitia »

CAMERARIUS, Rudolf Jacob (1665-1721), botanist și fiziolog german. Prof. univ. la Tübingen. Promotor al cercetării genetice. A contribuit la fundamentarea teoriei sexualității în lumea vegetală; a descris rolul staminelor, pistilului și polenului în fertilizare. Vezi definitia »

TÁLUS s.n. Primul dintre oasele tarsiene ale piciorului; astragal (1). // adj. Picior talus = Picior răsucit, chircit. [< fr., lat. talus]. Vezi definitia »

PÁNUS s.n. 1. Vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formare de țesut conjunctiv. 2. Adenită nesupurată. [Scris și pannus. / < fr. pannus, cf. lat. pannus – tumoare]. Vezi definitia »