CHET s. m. fiecare din perișorii chitinoși, ai anelidelor. (< fr. chéto, cf. gr. khaite, păr) Vezi definitia »

REGLÉT s. n. piesă metalică în tipografie la umplerea spațiilor libere dintre rânduri sau a spațiilor dintre formă și ramă. (< fr. réglet) Vezi definitia »

fetișchét (-te), s. n. – Șnur, șiret. Rus. vetisket (Cihac, II, 108; Sanzewitsch 203). Mold. XIX, rar. Vezi definitia »

meșferét, meșferéturi, s.n. (reg.) consfătuire, sfat. Vezi definitia »

CVINTÉT, cvintete, s. n. 1. Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci intrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvintet cu pian = cvintet de coarde și pian. Cvintet de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot. 2. Strofă alcătuită din cinci versuri. 3. Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal). – Din it. quintetto, fr. quintette. Vezi definitia »