ALÓDIU s. n. (În evul mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium. Vezi definitia »

CENÓBIU, cenobii, s. n. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare. – Din it. cenobio. Vezi definitia »

FEROALUMÍNIU s.n. Aliaj de fier și aluminiu. [Pron. -niu. / < fr. ferro-aluminium]. Vezi definitia »

BEȘLÍU, beșlii, s. m. Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli. Vezi definitia »

cadíu (cadíi), s. m. – Primar turc. – Mr. cati, megl. cadiia. Tc. kadi, din arab. al cadi (› sp. alcalde); cf. alb. kadi, bg. kadiĭa (Șeineanu, III, 24; Meyer 164; Lokotsch 984). – Der. cadiascher, s. m. (judecător militar turc), din tc. kadiasker, înv. Vezi definitia »