magnet, magneți s. m. (intl.) mână. Vezi definitia »

tabiét (-turi), s. n. – 1. Obicei, stil, deprindere. – 2. Viață confortabilă, comoditate, satisfacție. – Var. tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. Tc. (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Șeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), cf. ngr. ταμπέτι, alb., sb. tabiat, bg. tabiĭat. – Der. tabietliu, adj. (cu tabieturi, maniac, pedant), din tc. tabiatli. Vezi definitia »

GRUPÉT s.n. (Muz.) Reunire de mai multe note care trebuie executate într-o singură bătaie. [< it. grupetto]. Vezi definitia »

prâsnét, prâsnéte, s.n. 1. (înv.) foșnet, foșnitură. 2. (reg.; în forma: prisnit) sunet caracteristic, scârțâitor, scos de cristei. Vezi definitia »

A PĂSTRA UN SECRET a închide pianul, a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șeșt, a nu zice nici pâs. Vezi definitia »