ROMÁNIC, -Ă adj. descendent din romani. ♦ limbi če = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin. ◊ care se ocupă cu limbile romanice. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.). (< it. romanico, germ. romanisch) Vezi definitia »

FRANCMASÓNIC, -Ă adj. Referitor la francmasonerie; masonic. [< fr. franc-maçonnique]. Vezi definitia »

CLINOSTÁTIC, -Ă adj. (op. ortostatic) Referitor la clinostatism. [< fr. clinostatique]. Vezi definitia »

AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. Vezi definitia »

EROTEMÁTIC, -Ă I. adj. (Despre metode de argumentare sau de învățare) care procedează prin întrebări. II. s. f. metodă de a afla adevărul prin întrebări. (< fr. érotématique, germ. erotematisch, /II/ Erotematik) Vezi definitia »