mahmúr (mahmúră), adj. – 1. Cu capul tulbure după beție. – 2. Indispus, posomorît. – 3. (S. n.) Indispoziție după o beție. Mr. mahmur. Tc. mahmur, din arab. mahmūr (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Șeineanu, II, 243; Lokotsch 1359; Ronzevalle 159), cf. ngr. μαχμούρης, bg. mahmuren, sb. mahmuran. – Der. mahmurie, s. f. (indispoziție). Vezi definitia »

CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus. Vezi definitia »

Abur (pop.) Vezi definitia »

umúr, umúruri, s.n. (înv.) treabă importantă. Vezi definitia »

COZEUR, cozeuri, s. m. Persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută. [Pr.: cozör] – Din fr. causeur. Vezi definitia »