Definita cuvantului azvârlitor
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârlă. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pentru aruncarea lemnelor într-o grămadă mare. – Din azvârli + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu azvârlitor
TRIUMFĂTÓR, -OÁRE, triumfători, -oare, adj. Care triumfă; biruitor, învingător, victorios. ♦ Fig. Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pr.: tri-um-] – Din fr. triomphateur, lat. triumphator, -oris. Vezi definitia »
SARISOFÓR s. m. (ant.) soldat în armata macedoneană cu sarisă. (< lat. sarisophorus) Vezi definitia »
STILIZATÓR, -OÁRE, stilizatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în stilizarea textelor. – Stiliza + suf. -tor. Vezi definitia »
SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător. Vezi definitia »
AUTOTRANSPORTÓR s.n. Autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul infanteriei. [Pl. -oare. / < auto2- + transportor]. Vezi definitia »