Definita cuvantului onorariu
onorariu, onorarii s. n. (intl.) pradă, rezultatul unei infracțiuni.

Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu onorariu
BIGUDÍU s. n. mică tijă metalică pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. (< fr. bigoudi) Vezi definitia »
PETITÓRIU, -IE adj. (Despre o cerere) Prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății asupra unui imobil. [< fr. pétitoire, lat. petitorius]. Vezi definitia »
RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire. Vezi definitia »
SOLFÉGIU s.n. Mică piesă muzicală compusă pentru exerciții; exercițiu vocal fără cuvinte. [Pron. -giu. / < it. solfeggio, cf. fr. solfège]. Vezi definitia »
naramgíu, -íe, naramgíi, adj. (înv. și reg.) portocaliu; roșu-deschis, nărămziu, stacojiu. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z