ALT, ÁLTĂ, alți, alte, adj. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeași sau același cu ființa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de față sau este cel obișnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Câte alte = multe. [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum]. Vezi definitia »

álált, adj. și pron. – Celălalt. – Numeroase var., datorită comp. cu cel sau cest: ălalt, (a)cel(a)lalt, (a)celălalt, celalt, ălălalt, (a)cest(ă)lalt, (a)cestalalt și aceleași forme cu grupul final disimilat în -nt. Lat. ille altĕr (DAR). În limba literară, alalt este arh. sau formă mold., și este înlocuit constant prin celalt (f. cealaltă, pl. ceilalți, f. celelalte). Majoritatea var. au o anume nuanță de vulgaritate. Vezi definitia »

dezvólt (rar) adj. m., pl. dezvólți; f. dezvoáltă, pl. dezvoálte Vezi definitia »

CULT¹, culte, s. n. 1. Omagiu care se aduce divinității prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de cineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. – Din fr. culte, lat. cultus. Vezi definitia »

CULT, -Ă adj. Cu un nivel înalt de cunoștințe, de cultură; învățat, instruit. [< lat. cultus]. Vezi definitia »