TURNEÁN, -Ă, turnéni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în municipiul Turnu-Măgurele (din județul Teleorman). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Turnu-Măgurele. – Din Turn[u-Măgurele] (n.pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

MANDÉKAN s. n. Mandingo (2). (cf. engl. mandekan) [AHDEL] Vezi definitia »

leușteán (-éni), s. m. – Plantă umbeliferă, Levisticum officinale. Origine îndoielnică. Provine fără îndoială din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în rom. prezența ngr. λιγοστεύω. Vezi definitia »

ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. Vezi definitia »

CIOCÁN¹, ciocane, s. n. 1. Unealtă formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. ◊ Expr. A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situatie critică (din care nu există posibilitate de ieșire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui întruna pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul (1). ♦ Unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner; p. ext. probă sportivă de atletism practicată cu acest instrument. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vârtelniței. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie. 4. (În sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens și de scurtă durată. – Din sl. čekanŭ. Vezi definitia »