SUVÉICĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă lunguiață, care servește la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță. ◊ Expr. (Iute) ca o suveică sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu ață. – Din bg. sovalka. Vezi definitia »

BROȘÚRĂ (‹ fr.) s. f. Publicație de maxim, 80 de pagini, de obicei broșată. Vezi definitia »

CHÍNTĂ s. f. v. cvintă. Vezi definitia »

FOTOCELÚLĂ s. f. celulă fotoelectrică. (< fr. photocellule) Vezi definitia »

CÍRTĂ, cirte, s. f. (Pop.) Lucru foarte mic, neînsemnat. ♦ Interval de timp foarte scurt; clipă. – Din sl. črŭta. Vezi definitia »