Definita cuvantului ăstălalt
ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem. Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. ◊ (Adjectival) Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, asteilalte și ăsteilalte, gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte] – Din ăst + alalt (= ălalalt).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu ăstălalt
INDÚLT s. n. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale. – Din fr. indult, lat. indultum. Vezi definitia »
CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt. Vezi definitia »
cult (cúltă), adj. – Instruit. Lat. cultus (sec. XIX). – Der. cult, s. n. (omagiu adus prin acte religioase; religie, confesiune); cultiva, vb., din fr. cultiver; sec. XVIII (înainte cultivi(rui), cultiverisi, din germ. kultivieren); cultivabil, adj.; cultivator, s. m.; cultură, s. f., din fr. culture; cultural, adj.; incultură, s. f.; incult, adj., din fr.; necultivat, adj. Vezi definitia »
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac violent, hotărâtor, pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Expr. A da asalt = a ataca; a năvăli. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac violent, hotărâtor. ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – It. assalto. Vezi definitia »
CULT2, -Ă, culți, -te, adj. 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe; instruit. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc. 3. (În opoziție cu popular; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus. Vezi definitia »