împîndurá (-r, át), vb. – A împrăștia, a răspîndi a întinde. – Var. impîndăra, împăndra. Origine incertă. După Laurian, din lat. *impendulo, de la impendĕre „a folosi”. Pentru Tiktin (și Scriban), în legătură cu răspîndi, dar der. este neclară. DAR crede că este vorba de o var. de la împăna, pe baza unui lat. *„impinnulāre”, ca disimulare nn › nd; și Densusianu, GS, V, 173, propune un lat. *impandulāre, de la pandĕre „a extinde”. Nici una din aceste explicații nu pare convingătoare. Cuvîntul este rar, în Munt. Vezi definitia »

prerâurá, pers. 3 sg. prerâureáză, vb. I (înv.; despre ape curgătoare și teritoriu) a scălda, a uda. Vezi definitia »

CONTURÁ vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner]. Vezi definitia »

pișcurá¹, píșcur și pișcuréz, vb. I (reg.) 1. a pișca, a ciupi, a pițiga. 2. a toarce neuniform (cu porțiuni mai groase și mai subțiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se găuri ușor, ici și colo. 4. (refl.; despre grâu) a rămăne nedezvoltat, pipernicit. 5. a căuta să înșele pe alții, a umbla cu șmecherii. 6. (despre băuturi alcoolice) a înțepa, a pișca. Vezi definitia »

ará (ár, arát), vb. – A răsturna cu plugul brazdele de pămînt. – Mr., megl. ar, istr. oru. Lat. arāre (Pușcariu 105; Candrea-Dens., 67; REW 508; DAR); cf. it. arare, v. prov., sp., port. arar, v fr. arer. Cf. arat, arător, arătură. Der. arat, s. n. (acțiunea de a ara, arătură). – Der. neol. arabil, adj., din fr. Vezi definitia »