CONDOTIÉR s. m. 1. comandant de mercenari în slujba principilor, a papilor sau a orașelor din Italia medievală. 2. (fig.) om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. (< it. condottiere) Vezi definitia »

spițér (-ri), s. m. – Farmacist. – Mr. spițar. It. speciale (var. specier), prin intermediul ngr. σπετζιέρης (Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Tiktin), cf. sp. especiero, tc. ispinçar. Der. directă din lat. (Cihac, I, 260; Koerting 8927) nu este posibilă. – Der. spițereasă, s. f. (nevastă de spițer); spițerie, s. f. (farmacie), din ngr. σπετζιαρία. Vezi definitia »

ÎNTREFIÉR, întrefieruri, s. n. Porțiune neferomagnetică a unei laturi de circuit magnetic mărginită de fețele apropiate ale unor porțiuni feromagnetice ale laturii. – Între² + fier (după fr. entrefer). Vezi definitia »

zer s. n. pl. zéruri Vezi definitia »

spițeriér, spițeriéri, s.m. (reg.) farmacist. Vezi definitia »