brústure (brústuri), s. m. – 1. Plantă, lipan (Lappa). – 2. Varietate de năsturel, Veronica Beccabunga. – 3. Lumînărică, Petasites officinalis. – Var. brustur, brustan, brostan, brusc(ăl)an. Mr. bruștură. Sl. broštĭ (T. Papahagi, Etimologii, București, 1940), cu sing. reconstruit pe baza pl. brusturi, ca ciucure, fagure etc. REW 1097 indică, însă cu rezerve, etimonul incert lat. ūstŭlāre. După Gamillscheg, Rom. germ., II, 250, de la un gepidic *brustilô „mătase” (› germ. Borste, fr. bosse), ipoteză încă și mai incertă. Este posibil să aibă vreo legătură cu comel. bruskandol „hamei”, caz în care ar putea fi un cuvînt alpin. Vezi definitia »

EUTROFIZÁRE, eutrofizări, s. f. Proces natural sau artificial de îmbogățire cu materii organice și cu substanțe nutritive (nitrați, fosfați etc.) a apelor lacurilor si a bălților. Prin acțiunea sa pe termen lung, acest fenomen face ca apele să fie din ce în ce mai sărace în oxigen, distrugând în final fauna acvatică (pești etc.). – Din fr. eutrophisation. Vezi definitia »

SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți¹ și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți¹. Vezi definitia »

PRELUCRÁRE s.f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei. ♦ Expunere, conferință. [< prelucra]. Vezi definitia »

răzáre s.f. (reg.) sclipirea razelor. Vezi definitia »