Definita cuvantului bandieră
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
țấpă s.f. (reg.) un dans popular. Vezi definitia »
ORGANOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; organogenie. – Din fr. organogenèse. Vezi definitia »
BULÍNĂ1 s. f. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate. (< fr. bouline) Vezi definitia »
trámă s.f. (reg.) 1. bătătură, băteală. 2. urzeală. 3.fuior. 4. câlți. Vezi definitia »
BILIGENÉZĂ s. f. proces de producere a bilei1. (< fr. biligenèse) Vezi definitia »