SÚMMUM s. n. punctul, gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; culme. (< fr., lat. summum) Vezi definitia »

OMÉNTUM s.n. (Anat.) Epiploon. [< lat. omentum, cf. it. omento]. Vezi definitia »

WAMPUM [UÁM-] s. n. centură brodată cu perle, la indienii din America de Nord. (< engl., fr. wampum) Vezi definitia »

PLURÁLE TÁNTUM adj. (despre un substantiv) folosit numai la plural, defectiv de singular. (< lat. plurale tantum) Vezi definitia »

OÍDIUM s. n. 1. ciupercă parazită care atacă, în anii ploioși, organele verzi ale plantelor, ale viței de vie, producând pete cenușii-fumurii. 2. boală a plantelor produsă de această ciupercă. (< fr. oïdium) Vezi definitia »