PARABÚCLĂ s. f. (mar.) parâmă dispusă într-un anume mod, servind a manevra butoaiele pe punte, prin rostogolire. (< engl. parabuckle) Vezi definitia »

BÓRNĂ s. f. 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit. (< fr. borne) Vezi definitia »

pilingúță, pilingúțe, s.f. (reg.) fulg de zăpadă. Vezi definitia »

gâsculiță, gâsculițe s. f. (dim.) tânără prostuță și sentimentală. Vezi definitia »

ECOGRÁMĂ, ecograme, s. f. (Med.) Diagramă obținută la ecograf. – Din fr. échogramme, engl. echogram. Vezi definitia »