ASIBILÁRE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation]. Vezi definitia »

ȘUȘOTÍRE, șușotiri, s. f. Acțiunea de a șușoti și rezultatul ei. [Var.: șoșotíre s. f.] – V. șușoti. Vezi definitia »

IOTACIZÁRE s.f. Acțiunea lui iot asupra unui sunet vecin; palatalizarea unui sunet sub influența lui iot. [< iotaciza]. Vezi definitia »

ABJURÁRE s.f. Renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjurație. [< abjura]. Vezi definitia »

EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite; emisiune (1). – V. emite. Vezi definitia »