SEIMÉN, seimeni, s. m. (În sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza curții domnești. [Var.: siimén, simén s. m.] – Din tc. seğmen. Vezi definitia »

DEMIMONDÉN, -Ă adj. Referitor la lumea femeilor ușoare; de femeie ușoară. // s.f. Femeie cu moravuri îndoielnice; demimondă. [< fr. demi-mondaine]. Vezi definitia »

FILOELÉN, -Ă adj., s. m. f. prieten, admirator al grecilor; filoelenic. (< fr. philohellène) Vezi definitia »

DIFOSGÉN s.n. Substanță toxică de luptă, asemănătoare fosgenului. [< fr. diphosgène]. Vezi definitia »

SILÉN² s. m. specie de macac din sudul Indiei. (< fr. silène) Vezi definitia »