diastímă (diastíme), s. f. – Spațiu, interval, răstimp. – Mr. dhiastimă. Gr. διάστημα (Tiktin; Gáldi 170). Sec. XVIII, rareori popular în Mold. Vezi definitia »

DIAFORÉZĂ, diaforeze, s. f. Transpirație abundentă (de natură fiziologică sau patologică). [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphorèse. Vezi definitia »

beúcă (béuci), s. f. – Rîpă, prăpastie. – Var. băucă. Origine necunoscută. Nu este deloc probabilă der. propusă de Diculescu 182, din v. germ. biugo. Este cuvînt de circulație restrînsă. Vezi definitia »

MAGNETÍTĂ s.f. v. magnetit. Vezi definitia »

CAMIONÉTĂ s. f. autocamionetă. (< fr. camionnette) Vezi definitia »