APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor]. Vezi definitia »

PESÁDĂ s. f. mișcare a calului în ridicarea pe picioarele de dinapoi. (< fr. pesade) Vezi definitia »

zghihuiálă s.f. (pop.) epilepsie. Vezi definitia »

INDIGOFÉRĂ, indigofere, s. f. (La pl.) Gen de plante din familia leguminoaselor, cu numeroase specii răspândite în țările calde, din care se extrage indigoul (3) (Indigofera); (și la sg.) plantă din acest gen. – Din lat. Indigofera, numele științific al indigoferei. Vezi definitia »

gáplă (-e), s. f. – Troliu, cabestan. Germ. Gapel, în loc de Göpel (DAR). Vezi definitia »