TACHÉT, tacheți, s. m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta. – Din fr. taquet. Vezi definitia »

SEPTOLÉT s.n. (Muz.) Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. [< fr. septolet, cf. lat. septem – șapte]. Vezi definitia »

CLĂBUCÉT s. n. Căciulă. (formă diminutivală din clăbăț; comun în toponime) Vezi definitia »

PICHÉT⁴ s. n. rachiu de drojdie îndoit cu apă. ◊ vin de calitate proastă. (< fr. piquette) Vezi definitia »

tabinét (-te), s. n. – Un anumit joc de cărți. Fr. table nette. Vezi definitia »