plevuí, plevuiésc, vb. IV (reg.) a trece prin ciur, a cerne (pentru a curăța boabele de pleavă). Vezi definitia »

PĂSU͹, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas³ + suf. -ui. Vezi definitia »

în ruptul capului expr. (în propoziții negative) nicicum, în nici un fel, cu nici un preț, deloc. Vezi definitia »

dricuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans. Vezi definitia »

CONLOCUÍ, conlocuiésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con¹- + locui (după fr. cohabiter). Vezi definitia »