tăceá (-ac, -ăcút), vb. – A nu vorbi. – Mr. tac. tățeare, megl. tac, tățeari, istr. tǫcu. Lat. tăcēre (Pușcariu 1708; REW 8517), cf. vegl. takar, it. tacere, prov. tazer, fr. taire. – Der. tăcere, s. f. (liniște); tăcut, adj. (silențios); tacit, adj., din fr. tacite; taciturn, adj., din fr. taciturne; taci-și’nghite, s. m. (varietate de gogoși). Vezi definitia »

iesire(a puilor)din ou .2(fig.)aparitie Vezi definitia »

acadea, acadele s. f. 1. prostituată ieftină. 2. penis. Vezi definitia »

VIȚEÁ, vițele, s. f. Vacă până la vârsta de un an; vițică. – Lat. vitella. Vezi definitia »

năvreá, năvréle, s.f. (reg.) ciucure de lână pe care-l poartă țăranii la pălărie. Vezi definitia »