NÍCHEL s. n. metal feromagnetic alb-cenușiu, inoxidabil, asemănător fierului, folosit la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale etc. (< fr. nickel, germ. Nickel) Vezi definitia »

părmăcél, părmăcéi, s.m. (reg.) parmac mic. Vezi definitia »

BOHĂȚEL, Alexandru (1816-1897, n. Vultureni, jud. Cluj), jurist și om politic român. Căpitan suprem al districtului grăniceresc Năsăud (1861-1876). Activitate de promovare a aspirațiilor românești pentru drepturi politice și culturale. Vezi definitia »

vătăjél, vătăjéi, s.m. (înv.) 1. șef de muncitori la o moșie. 2. cavaler de onoare la nuntă. 3. comisar sau subcomisar de mahala. Vezi definitia »

ȘERPURÉL, șerpurei, s. m. (Pop.) Șerpișor. – Șarpe + suf. -urel. Vezi definitia »