AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula). Vezi definitia »

TUBERCUL²(O)- /TUBERCULI- elem. „umflătură, excrescență”, „tuberculoză”. (< fr. tubercul/o/-, tuberculi-, cf. lat. tuberculum) Vezi definitia »

FASCÍCUL s. n. 1. mănunchi, reunire de mai multe obiecte, lucruri de același fel. ◊ mănunchi de radiații, de proveniență comună, care străbat prin același punct. ♦ (mat.) ~ de drepte = mulțime de drepte care trec printr-un punct fix. ◊ grup de fibre musculare, nervoase sau conjuctive, având același traiect și aceeași distribuție. 2. țesut vegetal conducător, din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele. (< fr. fascicule, lat. fasciculus) Vezi definitia »

PERÍCUL s.n. v. pericol. Vezi definitia »

FURÚNCUL s.n. Inflamație purulentă locală a pielii; abces, buboi. [< lat. furunculus, cf. fr. furoncle]. Vezi definitia »