crâștie s.f. sg. (reg.) lipsă mare, mizerie. Vezi definitia »

slujitoríe, slujitoríi, s.f. (înv.) 1. stare, condiție de soldat; serviciu de soldat. 2. stare, condiție de călăraș, sau de dorobanț. Vezi definitia »

EXAGERÁȚIE s.f. (Liv.) Exagerare, întrecere a măsurii. [Gen. -iei, var. esagerațiune, exagerațiune s.f. / cf. fr. exagération, lat. exaggeratio]. Vezi definitia »

blazgónie (blazgónii), s. f. – Prostie, enormitate, tîmpenie. – Var. blasgonie. Pol. błazgoń „ramolit” (Bogrea, Dacor., III, 727). Cf. bazaconie. Vezi definitia »

MONOFONÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. monophonie, engl. monophony) Vezi definitia »