OPOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament în care se întrebuințează sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. [Gen. -iei. / < fr. opothérapie, cf. gr. opos – suc, therapeia – tratament, îngrijire]. Vezi definitia »

PSEUDODEMOCRAȚÍE s. f. falsă democrație. (< pseudo- + democrație) Vezi definitia »

PALEONTOGRAFÍE s. f. descriere sistematică a fosilelor. (< germ. Paläontographie) Vezi definitia »

COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din fr. cosmologie. Vezi definitia »

CRITERIOLOGÍE s. f. studiu logic al criteriilor. (< fr. critériologie) Vezi definitia »