UMILÍ, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliti. Cf. umil. Vezi definitia »

ofârlí, ofârlésc, vb. IV (înv.; reg.) a dojeni, a ocărî, a insulta. Vezi definitia »

bróccoli (it.) s. m. Vezi definitia »

diplí (-lésc, -ít), vb. – A ciurui. Origine necunoscută. Înv. (sec. XVII). Este poate în legătură cu ngr. δυπλοῦς „dublu”. Vezi definitia »

isțelí, isțelésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) vindeca, a se mântui. 2. a îndrepta, a repara. Vezi definitia »