văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri Vezi definitia »

BANDAJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) bandaja și rezultatul ei. [< bandaja]. Vezi definitia »

STRĂMURÁRE, strămurări, s. f. (Pop.) Băț ascuțit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurariță. ♦ P. gener. Nuia lungă, subțire și flexibilă. [Var.: (reg.) stremuráre s. f.] – Lat. *stimularia (< stimulus). Vezi definitia »

CALCIFICÁRE s.f. Acțiunea de a se calcifica; depunere a sărurilor de calciu în țesuturile vii, provocând întărirea acestora. [Var. calcifiere s.f. / < calcifica]. Vezi definitia »

NĂBUȘÍRE, năbușiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuși. – V. năbuși. Vezi definitia »