ORNAMENTÁȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din fr. ornementation. Vezi definitia »

EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii Egiptului antic. – Din fr. égyptologie. Vezi definitia »

BRONHOCONSTRÍCȚIE s. f. contracție a bronhiilor și a bronhiolelor. (< fr. bronchoconstriction) Vezi definitia »

EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr. évocation, lat. evocatio) Vezi definitia »

DEFLUVIÁȚIE s. f. schimbare completă a albiei unui curs de apă. (< fr. défluviation) Vezi definitia »