CERÍT s. n. Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu. – Din fr. cérite. Vezi definitia »

PRÓZIT interj. v. prosit. Vezi definitia »

CARMELIT, -Ă (‹ fr.) s. m. și f. 1. Călugăr(iță) catolic(ă) făcînd parte din ordinul religios apărut spre 1180 într-o comunitate de eremiți adunați pe muntele Carmel, în Palestina. S-au stabilit în Europa, în 1235, adoptînd regulile de organizare ale dominicanilor (1431). În 1562, Sf. Ioan al Crucii și Tereza de Avila au reformat ordinul. ♦ carmeliți desculți = c. care au urmat Reforma. Vezi definitia »

BUTĂȘÍT¹ s. n. Butășire. – V. butăși. Vezi definitia »

CERȘÍT s. n. Faptul de a cerși; cerșetorie. – V. cerși. Vezi definitia »