DĂUNÁȘ, -Ă, dăunași, -e, s. m. și f. (Reg.) Persoană care a suferit o pierdere; păgubaș. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -aș. Vezi definitia »

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș. Vezi definitia »

PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într-o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ◊ Expr. A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic. 4. (În legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) sașiu, cruciș; fig. (în mod) bănuitor, iscoditor. – Piez² + suf. -iș. Vezi definitia »

MIȘMÍȘ, mișmișuri, s. n. (Fam.) Afacere necinstită; învârteală. Vezi definitia »

PERÚȘ, peruși, s. m. Specie de papagal cu ciocul lung și cu coada ascuțită, care imită sunetele articulate; p. gener. papagal. – Din fr. perruche. Vezi definitia »