NĂLBÍT, -Ă adj. v. înălbit². Vezi definitia »

BOEHMIT (‹ fr.) s. n. Monohidrat natural de aluminiu, care intră în alcătuirea unor bauxite; este un bogat minereu de aluminiu. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de aramă. – V. arămi. Vezi definitia »

CATIONIT (‹ fr. {i}) s. m. Substanță naturală sau sintetică, organică sau minerală capabilă să rețină cationii dintr-o soluție prin schimb cu ionul de sodiu sau de hidrogen pe care-i conține; este folosit la dedurizarea și deferizarea apei. Vezi definitia »