tecșeá, tecșéle, s.f. (reg.) tulpină de păioase. Vezi definitia »

mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum). Vezi definitia »

1:Cresterea posibilitatilor de arsuri solare (ale pielii) rezultata din expunerea la lumina si in special la ultraviolete. 2: Abilitatea luminii solare de a activa sau imbunatatii tendinta unor substante de a distruge celulele pielii. Fototoxicitatea creste o data cu scaderea lungimii de unda. Vezi definitia »

LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »

ALÓCUREA adv. v. alocuri. Vezi definitia »